No Sense

Se trezi speriata , in mangaierea unor maini aspre si lascive .

   Susan Walker deschise instinctiv ochii si vazu intr-o strafulgerarea ametitoare camera din jurul ei: imaginea propriei carni expuse in petice pe dedesubtul ciorapilor rupti , o mana nedorita ce i se plimba pe gamba ... isi stranse imediat ploapele . 

Nu putea suporta sa priveasca scena din care facea parte . Tanara simti palmele ce-i pipaiau trupul si se smuci scarbita , dar legaturile erau neinduplecate si , la cea mai mica miscare , ii zdreleau amarnic incheieturile mainilor si gleznele deja julite . Isi stapani durerea inlemninid brusc, moment in care ii scapa printre buze un geamat de protesc.Acceptase de mult ca nu mai are scapare.

 Susan auzi dintr-odata msucari in stanga ei-pasi, tarsaituri si scrijelituri-,dar nu deschise ochii sa vada ce se intampla.Dupa imaginea de mai devreme, n-ar fi vrut pentru nimic in lume sa mai vada ceva. 

 Mainile revenira asupra ei, iar duhoarea de mascul-izul depravarii-ii asalta brusc narale.Se incorda, se retrase, se impotrivi metalului ce ii strangea incheieturile si gleznele, simtindu-si carnea cum urla indurerata.Voia cu disperare sa dispara, sa nu-si mai simta corpul , sa scape din ferecarea acestuia.Nu mai vroia sa simta, sa auda, sa miroasa ori sa guste si sa vada - niciodata.Reusi pentru cateva clipe sa-si paralizeze simturile si se ruga sa se afla intr-o cu totul alta lume...

Doamne,ajuta-ma!....

Dintr-odata, veni un soi de usurare.Mainile rapitorului coborara deasupra ciorapilor sfasiati si dupa cateva clinchete metalice ii eliberara gleznele din stransoarea catuselor.

 Posibilitatea evadarii ii facea insa si mai mult rau.

 Oare o sa-mi dea in sfarsit drumul?! Incheieturile mainilor ii erau in continuare prinse strans in spatele scaunului , dar, din fericire, acum isi putea indoi genunchii. Tanjea sa-si intinda picioarele-sa se ridice, sa topaie, sa-si dezmorteasca si sa-si maseze muschii-dar, in mod reflex,nu facu altceva decat sa-si incruciseze coapsele.

Cat sa fie ceasul?

Ce zi?

De cata vreme statea legata pe acel scaun metalic ? Sa fi trecut mai multe zile? Patruzeci si opt de ore.Sau doar o zi si-o noapte? Mintea ii era incetosata si inceata. Oricat de mult s-ar fi straduit sa se concentreze, pur si simplu nu-si amintea cum, ori de ce a ajuns acolo.

Sentimentul de usurare reaparu imediat ce-si simti bratele descatusate. Individul insa nu-si lasa posibilitatea sa se miste in voie si o impinse violent in fata, apasandu-si puternic piptul pe genunchi. Fata isi trecu bratele pe sub coapse si se gemui strans, tinandu-si in continuare ochii inchisi.Corpul o durea cumplit din pricina captivitatii, dar miscarea ii mai destinse putin spatele, o relaxare binevenita pnetru muschii crispati ai trupului.

 INsa relaxarea nu dura mult.

 Fiind foarte slabita, nu s-a putut opune aproape deloc in momentul cand bratele i-au fost trase in spate si incheieturile i-au fost din nou incatusate, la fel de brutal ca inainte.

 I se ceru sa se ridice.

 Susan nu se misca.

 -Iti jur, nu voi spune nimanui.Te rog, da-mi drumul, il implora ea, bolborosind cuvintele asa chircita cum era , nemiscata, in aceeasi pozitie defensiva .